Primul lucru despre care ne-a povestit Serhij, în vârstă de 37 de ani, este Podil: „Podil este cartierul istoric al Kievului, unde se află cea mai veche universitate din Europa, este plin de cafenele, baruri și cluburi confortabile. Cu melancolie în cuvinte, a recunoscut că nu-i place să se gândească la viitor și că vrea doar să se bucure de prezent. „Nu mi-am făcut planuri, cred că doar am visat”, dar acum viața s-a oprit pentru o vreme. Războiul a înghițit orice lucru mărunt și poți găsi fericirea în momentele simple”.

Așa l-a găsit războiul pe Serhij în 24 februarie.

Povestește că mama sa se află la locul de înregistrare în alt oraș, în timp ce el rămâne în Kiev. „De când Glovo și-a reluat activitatea în oraș, sentimentul fiecărei dimineți este ca și cum aș păși în necunoscut, dar știu că drumul va fi stăpânit de cel care îl folosește (chiar el face asta, deoarece livrează pe jos).

Serhij vorbește mult despre cum reacționează oamenii când își primesc comenzile, „bucurie, zâmbete și cuvinte de mulțumire pentru că nu i-au lăsat. Oamenii sunt bucuroși că nu trebuie să plece în căutarea a ceea ce au nevoie, de fapt, sunt foarte surprinși că livrările mai continuă, lucru care le aduce optimism pe față”.