Într-o viață care acum pare îndepărtată, Serghei se bucura de liniștea orașului său, Mykolaiv, plimbându-se prin parcuri, mergând la film sau făcând grătare cu prietenii. Ne spune că îi place să călătorească, în special în alte regiuni ucrainene învecinate, cum ar fi Odesa, care - înainte de a deveni ținta atacurilor rusești - era un frumos oraș de coastă în sud.
La fel ca mulți alții, Sergey avea planuri de succes: „Recent, am economisit bani pentru a cumpăra o mașină, de fapt, îmi place să mă uit la videoclipuri pe YouTube despre recenzii de mașini noi și am vrut să călătoresc cu soția mea și fiul nostru de 5 ani în Olanda”. Educarea fiului său și începerea unei afaceri au fost două dintre proiectele sale de viață pe termen lung.
„Înainte de a-mi începe ziua cu livrările, beam zilnic o cafea cu prietenii Mei curieri din oraș, dar acum nu ne mai putem bucura de acest moment, deoarece acum Glovo nu mai operează în Mykolaiv.”
„M-am trezit în mijlocul unor zgomote de explozii, nu-mi venea să cred. Am văzut imediat discursul președintelui nostru și am început să împachetez documente, bani și alte lucruri esențiale.”
Serghei locuiește încă cu familia sa în Mykolayiv, nu s-au mutat. Nu și-au părăsit apartamentul, deoarece spune că cel mai sigur și mai mare adăpost este departe de locuința sa.
Viața de zi cu zi nu este ușoară, mărturisind că în timpul zilei orașul este plin de oameni care își văd de treburile lor obișnuite, ceea ce ajută la distragerea gândurilor despre război. Totuși, toată lumea este în alertă, simțind mereu stresul, cu corpul anticipând ceea ce ar putea veni.
„Noaptea, exploziile atacurilor rusești te readuc la realitate și începi să te gândești cât de aproape sunt sau dacă vor ajunge la casa ta. Uneori mă uit la videoclipuri pe internet sau pun filme vechi amuzante pentru a nu mă mai gândi la război măcar pentru câteva minute.”
Yurii, Sergey, Serhij, Bogdan și Oleksiy sunt cinci dintre numeroșii curieri din Ucraina care, zilnic, aduc speranță celor care le deschid ușile caselor sau îi așteaptă în stațiile de metrou pentru a-și lua medicamentele. Astăzi îi cunoaștem mai îndeaproape, într-un mod mai personal, prin ochii orașului care nu se opresc niciodată din privit.
Poveștile Glovo