Yurii Huzenko, în vârstă de 20 de ani, este în floarea vârstei. Îl puteți găsi explorând restaurantele conduse de bucătari ucraineni talentați, oprindu-se la cafenele la modă sau la noul centru comercial „Respublika Park”, cu supermarketul său în stil brazilian.
Cu planurile de viitor pregătite, spiritul său creativ l-a determinat să economisească pentru o chitară, să învețe limba engleză și, ulterior, să ia lecții de canto pentru a-și arăta lumii potențialul propriu. Și, deși viața lui a fost dată peste cap pe 24 februarie, Yurii este hotărât că renunțarea nu este o opțiune pentru el.
„Războiul nu-mi va distruge tinerețea și inspirația de a trăi. Peste 10 ani voi trăi printre ucraineni, liberi și sinceri, care își apreciază cultura și admiră frumusețea țării lor”.
„Mi-am dat seama când luam micul dejun. Această zi de 24 februarie trebuia să fie o zi obișnuită de lucru pentru mine, dar, când am plecat de acasă, erau o mulțime de mașini care circulau în direcția opusă, toată lumea se grăbea și fugea în panică.”
În această zi, Yurii s-a plimbat toată ziua prin oraș, vizitând locurile în care își făcea de obicei livrările, iar în acea seară, în jurul cartierului Podil, a auzit pentru prima dată, împreună cu un prieten, o sirenă puternică.
„Nu înțelegeam amploarea a ceea ce se întâmpla în țara noastră și ne-am întors acasă la ora 23.00. Totul s-a schimbat”
Familia lui Yurii, mama, tatăl vitreg și bunica lui, se află acum într-un loc sigur. „Ne sunăm în mod regulat și îi susțin financiar. Planurile mele sunt să rămân în Kiev, acesta este orașul meu”. El mărturisește că, în ciuda faptului că locuiește într-un oraș al cărui centru a fost până acum ferit de atacuri directe, anxietatea se simte pe străzile Kievului în aceste zile. Yurii petrece destul de mult timp în apartamentul închiriat
„Este o muncă importantă pentru dezvoltarea societății, iar acum a devenit și mai semnificativă, deoarece sunt mulți cei care au nevoie de ajutor. Bunice, bunici, copii, persoane cu dizabilități și chiar și animalele au probleme în a găsi hrană din cauza războiului”, spune Yurii Huzenko.
Yurii recunoaște ajutorul deosebit pe care îl oferă angajații Glovo de la biroul local și curierii înșiși pentru a ține pasul cu viața de zi cu zi
„În ciuda situației, Kievul nu stă pe loc, iar oamenii își redeschid treptat afacerile pentru a câștiga bani și a-i ajuta pe cei nevoiași”
Și tocmai pentru că îi ajută pe cei nevoiași, Yurii își combină rolul de curier cu cel de voluntar.
„Din când în când ajut la livrarea produselor esențiale către persoane străine, pe cheltuiala mea. La Kiev, aprovizionarea cu alimente revine încet-încet la normal, dar încă există o problemă cu medicamentele sau cu hrana pentru animale”
Își amintește de ultima dată când a ajutat o femeie în vârstă: „Probabil că nu am auzit niciodată atâta recunoștință. Aceste lucruri ne unesc. Ori de câte ori este posibil, ar trebui să dăm și să arătăm de ce suntem capabili, pentru că suntem oameni”.
Yurii, Sergey, Serhij, Bogdan și Oleksiy sunt cinci dintre numeroșii curieri din Ucraina care, zilnic, aduc speranță celor care le deschid ușile caselor sau îi așteaptă în stațiile de metrou pentru a-și lua medicamentele. Astăzi îi cunoaștem mai îndeaproape, într-un mod mai personal, prin ochii orașului care nu se opresc niciodată din privit.
Poveștile Glovo